30x30 cm pictură pe pânză în acrilic
Mandala ”Înțelepciunii și Impermanenței”, o mandală care cuprinde foarte multe informații și învățături sacre și care este parte dintr-un ritual mai elaborat al călugărilor budiști.
Imaginea reprezintă un templu budist privit de sus, cu patru porți (laturi ale pătratului) orientate spre punctele cardinale.
În ritualurile budiste, aceste tipuri de mandale sunt create din nisip colorat, cu multă răbdare, dedicare și perseverență de către mai mulți călugări care împreună stau așezați în cerc și o ornează în detaliu, în timp ce intră într-o stare meditativă, de rugăciune. Toate intențiile binevoitoare a lor se presupune că sunt amprentate în mandala, care e în sine ca un manual sacru cu învățături valoroase. Ea descrie etapele de evoluție a conștienței umane și se ”citește” dinspre exterior spre interior, unde cercurile exterioare reprezintă stadiile de creștere, o transformare evolutivă care ne permite să pătrundem în spațiul sacru al mandalei – templul zeităților. Ele descriu obstacolele pe care trebuie să le depășim pentru a ajunge la centrul nostru, la ființă, la sine, la iluminare.
Cercul de foc din exterior simbolizează arderea ignoranței umane, o transformare evolutivă care ne permite să pătrundem în spațiul sacru din Mandală. Diamantele din cercul următor reprezintă indestructibilitatea iar fulgerele, iluminarea. În inelul ce urmează sunt invocate cele opt aspecte ale conștiinței umane, care ne rețin în roata Samsarei, ciclul nașterii și al renașterii. Pe cercul dinspre interior apar petalele de lotus, care simbolizează înflorirea spirituală, o renaștere religioasă, însoțită de intrarea în ”palatul sacru”
Simbolistica mai variază de la o mandala la alta, însă porțile templului sunt associate de obicei cu valori din Budism: bunătate-iubitoare, afecțiune, compasiune și ecuanimitate. Centrul mandalei reprezintă spațiul sacru, Nirvana, eliberarea de suferință, esența lui Buddha și aici apar deseori reprezentate deități sau ființe sacre din budism. În această mandală în spațiul sacru este pictată binecunoscuta Floare a Vieții, un simbol al creației din geometria sacră.
Cu toate aceste învățături sacre valoroase nu e de mirare că e numită ”Mandala Înțelepciunii și Impermanenței”, iar al doi-lea termen din denumire este și mai fascinant. Se referă la caracterul schimbător și impermanent al lumii și al tuturor lucrurilor văzute și nevăzute; Acest concept de transformare constantă este minunat surprins în ritualul care însoțește crearea mandalei. La final, după zile sau săptămâni de muncă laborioasă, călugării budiști participă la un ritual în care mandala este distrusă și nisipul din care a fost făcută este suflat în vânt sau presărat pe apele unor râuri, cu scopul de a împărtăși toate intențiile binevoitoare și rugăciunile cu care au creat-o. Se consideră că fiecare fărâmă de nisip conține potențialul de binefacere și este ca o sămânță presărată pe tărâmurile fertile.
Un ritual care ne amintește să trăim în prezent fără să ne mai punem toată atenția pe destinație, pe rezultat, să ne bucurăm de călătorie și să o sacralizăm. Ne reamintește despre natura efemeră a lucrurilor și persoanelor din jurul nostru și ne invită să conștientizăm miracolul vieții, care e aici și acum. Foarte profundă învățătura.
Această mandală budistă înglobează o multitudine de informații prețioase și profunde. Nu e doar un concept, ea implică activități cu sens profund, ritualuri sacre și oferă multe îndrumări practice pentru eliberarea de suferință care pot fi aplicate în viața de zi cu zi. E o comoară!
